Am început de ceva vreme să importăm tot felul de elemente străine sufletului românesc. Arhaicele noastre colinde sunt încet-încet înlocuite cu faimoasele carols din lumea occidentală, şi cu precădere din lumea anglofonă. Tradiţionalelor urări româneşti le iau locul cele de tipul "Crăciun fericit!", "Paşte Fericit!" sau la fel de inoportunul "Sărbători fericite!". Lumea şi-a plăsmuit un "creştinism" al ei, o pseudoreligie a dogmelor materiale, care vizează strict domeniul profan, carnal, laic. Omul a căzut în ispita antropocentrismului şi nu poate trăi decât cu ideea că natura îtreagă trebuie să fie raportată exclusiv la el. Raţiunea propovăduită de iluminişti, ea însăşi antropocentristă, caută acum să infirme autenticitatea oricărui testament spiritual, consemnat în cărţile de căpătâi ale omenirii. Principiul cartezian a devenit filosofia raţiunii. Aşa se face că omul a ajuns, în sfârşit, să se îndoiască chiar de existenţa lumii, de ceea ce este el însuşi. Hristos a zis: "Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi." Liberi de religii, de filosofiile omeneşti care se împotrivesc Adevărului şi caută cunoaşterea în deşertăciunea celor pământeşti. Sfântul Nicolae Velimirovici vorbeşte foarte frumos despre iluzia dimensiunilor: cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât Dumnezeu îi pare mai mare, iar omul mai mic; cu cât omul este mai departe de Dumnezeu, cu atât Dumnezeu îi pare mai mic, iar omul mai mare. Asta a făcut Raţiunea în două mii de ani de creştinism: a redus Evangheliile la unilateralitatea unor relicve sitorice şi a proclamat apoteoza omului. O mândrie titanică, divină, va înălţa spiritul omenesc, şi pe faţa pământului va apărea omul-zeu, iar el va putea să treacă fărăr nico strângere de inimă peste opreliştile morale ce stăteau mai înainte în calea omului-rob. "Totul este permis, şi basta!"
"Am citit, am înţeles, am condamnat" - spune despre Evanghelie Iulian Apostatul. Europa noastră "creştină" nu o spune încă, dar deja o face. Ea, Europa secolului XXI, se zbate într-un delir sălbatic, necontrolat, pe fondul întunecat al "mitomaniei" din jurul lui Hristos şi al Bisericii Sale. -Care îţi este numele?, pare El să o întrebe; iar ea, cu un rânjet ameninţător şi demonic îi răspunde: -Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
Actualmente, în Occident, şi cu precădere în State, avem de-a face cu ceea ce Alexandr Soljeniţîn numea "bâlciul comerţului", spectacol care se desfăşoară sub semnul unei goane inutile, artificial animată sub pretextul interacţiunilor arbitrare dintre nişte suflete moarte. Societatea evoluează spre habeo,-ere, care a luat proporţii vertiginoase în actualul context comercial al globalizării. Totul se cumpără şi totul se vinde cu o viteză halucinantă, iar omul este într-o aşa măsură solicitat, încât nu se regăseşte pe sine. Hrana nu mai reprezintă de mult un fenomen biologic. Sufletul a devenit el însuşi comercial, în "trecerea" regresivă de la "elementul divin şi cel mai intim din fiinţa noastră şi cel mai însemnat după zei" (Platon, Republica 726 a 2-3) la nivelul molecular, în sensul unei ameninţătoare "filosofii atomiste", promotoare a neopăgânismului contemporan. Omul de astăzi se zbate zadarnic într-un iad claustrofobic de tip freudian, de vreme ce este, pur şi simplu, sufocat de fluxul de informaţie ce i se dă spre "rumegare", de Internetul veacului XXI, care nu îi acordă nici cel mai mic moment de respiro, răstimp în care, în mod paradoxal, această tendinţă s-a generalizat în jurul stării de pustiu sufletesc.
În acest răstimp, datinile şi tradiţiile autohtone din spaţiul românesc, au întâmpinat un silenţios proces de aculturaţie, de periclitare în masivul aflux de buche-uri extracomunitare. Concomitent, religia a resimţit aproape inevitabil şi totdată calvinist de inexorabil, crampoanele unui specios proces de apostazie care are obiectivul însemnării mâncătorilor de cartofi cu pecetea lui Antihrist. Laicizarea Crăciunului e pricipala consecinţă a unui marketing la scară globală. Santa Klaus din lumea anglofonă reprezintă produsul globalizării care a creat un Crăciun "comercial", dirijat sub atenta monitorizare a idolilor pieţei. Actualmente, acest fenomen atât de popularizat prin mijloacele mass-media, nu face nimic altceva decât să opună naţiunilor orice tendinţă de individualitate etnică-istorică, tradiţională sau religioasă.
Credem că nu este de prisos să lansăm acest mesaj în climatul vremurilor pe care le trăim, cu speranţa că cine va fi citit acest articol să ia seama la cuvintele Mântuitorului: "Luaţi aminte, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod" (Marcu 8, 15).
Actualmente, în Occident, şi cu precădere în State, avem de-a face cu ceea ce Alexandr Soljeniţîn numea "bâlciul comerţului", spectacol care se desfăşoară sub semnul unei goane inutile, artificial animată sub pretextul interacţiunilor arbitrare dintre nişte suflete moarte. Societatea evoluează spre habeo,-ere, care a luat proporţii vertiginoase în actualul context comercial al globalizării. Totul se cumpără şi totul se vinde cu o viteză halucinantă, iar omul este într-o aşa măsură solicitat, încât nu se regăseşte pe sine. Hrana nu mai reprezintă de mult un fenomen biologic. Sufletul a devenit el însuşi comercial, în "trecerea" regresivă de la "elementul divin şi cel mai intim din fiinţa noastră şi cel mai însemnat după zei" (Platon, Republica 726 a 2-3) la nivelul molecular, în sensul unei ameninţătoare "filosofii atomiste", promotoare a neopăgânismului contemporan. Omul de astăzi se zbate zadarnic într-un iad claustrofobic de tip freudian, de vreme ce este, pur şi simplu, sufocat de fluxul de informaţie ce i se dă spre "rumegare", de Internetul veacului XXI, care nu îi acordă nici cel mai mic moment de respiro, răstimp în care, în mod paradoxal, această tendinţă s-a generalizat în jurul stării de pustiu sufletesc.
În acest răstimp, datinile şi tradiţiile autohtone din spaţiul românesc, au întâmpinat un silenţios proces de aculturaţie, de periclitare în masivul aflux de buche-uri extracomunitare. Concomitent, religia a resimţit aproape inevitabil şi totdată calvinist de inexorabil, crampoanele unui specios proces de apostazie care are obiectivul însemnării mâncătorilor de cartofi cu pecetea lui Antihrist. Laicizarea Crăciunului e pricipala consecinţă a unui marketing la scară globală. Santa Klaus din lumea anglofonă reprezintă produsul globalizării care a creat un Crăciun "comercial", dirijat sub atenta monitorizare a idolilor pieţei. Actualmente, acest fenomen atât de popularizat prin mijloacele mass-media, nu face nimic altceva decât să opună naţiunilor orice tendinţă de individualitate etnică-istorică, tradiţională sau religioasă.
Credem că nu este de prisos să lansăm acest mesaj în climatul vremurilor pe care le trăim, cu speranţa că cine va fi citit acest articol să ia seama la cuvintele Mântuitorului: "Luaţi aminte, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod" (Marcu 8, 15).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu