duminică, 16 mai 2010

Adevărul despre ororile comunismului sovietic

Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât (Ioan 15, 18).


Pelicula "The Soviet Story" (2008) e o relatare impresionantă a ororilor regimului sovietic al lui Stalin, care scoate la iveală amănunte incredibile, cu greu smulse din "tăcerea" arhivelor istorice. "Crime împotriva umanităţii au comis doar naziştii", ni se spune încă. Puţini cunosc, însă, maniera reală în care a operat ani de-a rândul sistemul sovietic, prin mijloacele cele mai diverse: deportările în masă ale cetăţenilor din statele baltice, înfometarea ţăranilor, precum şi eliminarea tuturor celor indezirabili regimului. Foametea ucraineană (Holodomor) din iarna anilor 1932-1933, declanşată sub pretextul exportului de grâne spre pieţele din Occident, a fost cumplită. După ce li s-au confiscat recoltele, ţăranii au recurs la cele mai disperate eforturi de autoconservare. Aşa se face că, oricine încerca să fure de pe câmpurile păzite de trupele NKVD-ului, era împuşcat pe loc. În schimb, cei care dezlănţuiseră genocidul, toţi în subordinea Partidului Comunist, îi amăgeau pe bieţii înfometaţi cu 250 de grame de pâine pentru fiecare mort predat autorităţilor sovietice. Incredibil!
Obsesia comunismului, care s-a pretins custodele adevărului absolut, era "Omul nou" - omul sovietic. "Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine", pare să fi fost porunca exclusivă pe care au adoptat-o conducătorii comunişti. "Reeducarea prin muncă", ca să folosim tradiţionalul clişeu sovietic, avea loc în faimoasele GULAGURI - puzderia de insule-puşcărie de pe întreg teritoriul URSS, una din "invenţiile dragi ale minţii lui Stalin" - aşa cum nota cu ironie Alexandr Soljeniţîn. Or, încă din primele luni de după revoluţia din Octombrie, tovarăşul Lenin ceruse "cele mai hotărâte şi mai draconice măsuri pentru întărirea disciplinei". Apoi, prigoana regimului comunist s-a desfăşurat în strictă conformitate cu dogmele lui Marx şi Engels, demonii care au tulburat Europa mai bine de un secol şi care nu au lăsat în urmă decât sânge, haos şi distrugere. În societatea comunistă "exterminarea paraziţilor" constituie o teză marxistă fundamentală. În acest sens, documentarul de faţă prezintă numeroasele similiudini dintre cele două regimuri totalitare, pe care istoria le-a declarat întotdeauna ca fiind "divergente": comunismul de tip sovietic şi fascismul de tip hitlerist - nazismul. Ambele au promis să salveze umanitatea de sub jugul mercantilismului capitalist şi să asigure instaurarea comunităţii totale. Ambele s-au preocupat de reorganizarea societăţii, Uniunea Sovietică pe baza stratificării exclusiv sociale - desfiinţarea claselor, Germania nazistă pe criteriul rasial - exterminarea acelora care, în conformitate cu doctrina, purtau titulatura de Untermenschen - oamenii "inferiori". (Bernard Shaw, reputatul dramaturg laureat al premiului Nobel, sugera la sfârşitul anilor 30' implementarea unei metode "umane" în exterminarea evreilor. Se pare că această propunere s-au adeverit odată ce noul "Ziklon B" a fost testat cu succes pe 600 de prizonieri sovietici, la 3 septembrie 1941 şi adoptat ulterior în vederea "soluţiei finale".) În continuare, atacul lansat de Uniunea Sovietică la 17 septembrie 1939 asupra Poloniei conform anexei secrete a pactului Robbentrop-Molotov, era - aşa cum scriau gazetele ruseşti - o luptă "deschisă" împotriva "fasciştilor polonezi", care constiuiau un real "pericol" la adresa integrităţii URSS. Stalin a anticipat şi i-a făcut jocul lui Hitler, tocmai pentru ca, la final, el să apară ca "salvator". Dar ceea ce mi se pare de-a dreptul uluitor e maniera în care au colaborat Armata Roşie şi Wehrmacht-ul. Sovieticii nu numai că i-au predat Reich-ului german, "în semn de prietenie", pe imigranţii evrei care au fugit din calea Holocaustului, dar au jucat un rol primordial şi în iniţierea soldaţilor nemţi în ceea ce priveşte construcţia lagărelor de concentrare. Iar liderii Rusiei post-sovietice justifică acum cu o surprinzătoare dezinvoltură atrocităţile criminale ale regimului stalinist, în legătură cu ajutorul acordat lui Hitler în anii 30', sub pretextul unui "război nobil" împotriva "fascismului evreiesc din Rusia".
Anul 1945. "În loc să elimine bolşevismul, aşa cum susţinea, Hitler îl adusese până în inima Europei. Invazia de o cruzime abominabilă pe care o întreprinsese în Rusia fusese dusă la îndeplinire de o generaţie de tineri germani obişnuiţi să facă parte dintr-o schemă concepută de o inteligenţă malefică. Propaganda lui Goebbels nu numai că îi dezumaniza pe evrei, oficialităţile sovietice şi întregul popor slav, ci semăna între nemţi teama şi ura. Hitler, prin aceste crime uriaşe, reuşise să ţină naţuinea strâns unită în jurul său, iar violenţa Armatei Roşii care se apropia nu era percepută drept altceva decât o împlinire a profeţiei liderului lor." (Antony Beevor, Berlin: Căderea - 1945)

Pe drept cuvânt, diavolul secolului XX a vorbit ruseşte. Teroarea, minciuna, propaganda, intriga, au fost intrumentele unei politici menite să dezbine comunităţile tradiţionale şi să constrângă la neîncredere, să distrugă, în fapt, ce e mai sfânt în fiinţa umană. Astăzi, Occidentul închide ochii şi tace a "neputiţă"; "Nu!" Se ştie că "unele lucruri" derajează; or, Rusia e pământul petrolului, iar Europa întreagă are nevoie de Rusia.

La finalul monumentalei sale "epopei", "Arhipelagul Gulag", Alexandr Soljeniţîn conclude cu aceste memorabile cuvinte:

Legea noastră este puternică, foarte ingenioasă, şi deloc asemănătoare cu tot ceea ce pe Pământ se cheamă "lege"...Legea noastră nu ştie ce-i acela păcatul falsei mărturii, în general ea nu-l socoteşte delict! O legiune de martori mincinoşi trăieşte în tihnă şi belşug printre noi, ei păşesc vajnici spre bătrâneţea venerabilă, se desfată la asfinţitul auriu al vieţii. Doar ţara noastră, singură în istoria universală, unică în lume poartă de grijă martorilor mincinoşi! Legea noastră nu-i pedepseşte pe judecătorii şi procurorii ucigaşi. Ei îşi îndeplinesc serviciul onorabil, vreme îndelungată, şi, plini de distincţie, intră în anotimpul bătrâneţii.

...Corabia Legii noastre este pregătită pentru orice schimbare de direcţie. Şi dacă mâine se va da ordin să fie din nou întemniţaţi milioane de oameni pentru felul de a gândi, şi să fie deportate popoare întregi (aceleaşi din nou ori altele), sau oraşe răzvrătite, şi iarăşi să fie atârnate cele patru numere, corpul ei puternic nu se va clinti aproape deloc, etava ei nu se va încovoia.
...Construcţia acestui stat uriaş, strâns în cercuri de oţel, a intrat în a doua jumătate de secol, şi cercuri de oţel există, dar lege nu există.

Puteţi viziona sau downloada fişierul de aici:

http://filmemuzica.com/2009/download/the-soviet-story/
http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu