Creaţia lui Radu Gyr avea să cunoască înălţimi nebănuite în bezna temniţelor comuniste. Poezia sa de după gratii evocă, cu prospeţimea rănilor hristice, "anii noştri schingiuţi", expresie a suferinţei continue, pricinuite de foametea cumplită, creatoare a unui climat bântuit în permanenţă de stihia morţii. Şaisprezece ani de "temniţă cruntă" a pătimit sub regimul comunist.
La Aiud, Radu Gyr L-a adus pe Hristos alături de ceilalţi "fraţi mai mici", în celulă. Într-o noapte, Lumina celui Nepătruns s-a dumicat printre zăbrele iar el a resimţit răspicat, în palme, urmele cuielor Lui. Şi în acel moment, când prin trupul său răzbătea dumnezeiasca durere întreagă, a întrevăzut cumplita sentinţă de la judecata din urmă: "Pentru toate rănile mele nedrepte, eu, Doamne, Te iert!"
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
La Aiud, Radu Gyr L-a adus pe Hristos alături de ceilalţi "fraţi mai mici", în celulă. Într-o noapte, Lumina celui Nepătruns s-a dumicat printre zăbrele iar el a resimţit răspicat, în palme, urmele cuielor Lui. Şi în acel moment, când prin trupul său răzbătea dumnezeiasca durere întreagă, a întrevăzut cumplita sentinţă de la judecata din urmă: "Pentru toate rănile mele nedrepte, eu, Doamne, Te iert!"
Poezia in catuse - Radu Gyr
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu