"Povăţuitorii" ne-au învăţat că nu e nevoie decât de un Lenin şi de o revoluţie pentru ca minoritatea revizionistă să subjuge în întregime o societate rudimentară, aşa cum se prezenta Rusia la început de secol XX. Aşa a apărut Diavolul în istorie. Aşa au luat naştere Uniunea Sovietică şi lagărele de reeducare prin muncă; aşa au apărut şi NKVD-ul şi Arhipelagul Gulag. Consolidarea puterii politice nu a fost, apoi, decât o chestiune de timp.
Instaurarea primului stat marxist a însemnat începutul unei hegemonii europene, fără precedent în istorie. În scurt timp, transformările economice demarate de bolşevici au adus societatea ţărănească din timpul ţaratului la nivelul unei super-puteri mondiale: URSS. Minciună, teroare, crimă - cu precădere, termenul "crimă" - sunt cuvintele care au caracterizat regimul. "Pe toată planeta şi pe tot parcursul istoriei n-a existat regim mai rău, mai sângeros şi, totodată, mai perfid şi abil, decât cel bolşevic, care s-a autointitulat sovietic. Nici prin numărul celor martitizaţi, nici prin înrădăcinare în numărul mare al anilor, nici prin perspectiva proiectelor, nici prin totalitarismul complex şi unificat, nu se poate asemui cu niciun alt regim de pe pământ, nici chiar cu cel al ucenicului de Hitler, care în acea epocă a întunecat ochii întregului Occident" (Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag).
Instaurarea primului stat marxist a însemnat începutul unei hegemonii europene, fără precedent în istorie. În scurt timp, transformările economice demarate de bolşevici au adus societatea ţărănească din timpul ţaratului la nivelul unei super-puteri mondiale: URSS. Minciună, teroare, crimă - cu precădere, termenul "crimă" - sunt cuvintele care au caracterizat regimul. "Pe toată planeta şi pe tot parcursul istoriei n-a existat regim mai rău, mai sângeros şi, totodată, mai perfid şi abil, decât cel bolşevic, care s-a autointitulat sovietic. Nici prin numărul celor martitizaţi, nici prin înrădăcinare în numărul mare al anilor, nici prin perspectiva proiectelor, nici prin totalitarismul complex şi unificat, nu se poate asemui cu niciun alt regim de pe pământ, nici chiar cu cel al ucenicului de Hitler, care în acea epocă a întunecat ochii întregului Occident" (Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag).
Am urmărit recent un film cutremurător: "Pădurea Katyn", în regia lui Andrzej Mularczyk, al cărui tată se numără printre cei 22.000 de prizonieri polonezi masacraţi de comisarii sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Naziştii au descoperit în 1943 una dintre gropile comune în care au fost aruncate cadavrele celor executaţi, fapt ce a dus la ruperea relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi guvernul polonez în exil de la Londra. Odată cu ocuparea Poloniei de către Armata Roşie, populaţia a fost îndoctrinată cu filme de propagandă sovietică, care îi prezentau pe nazişti ca pe adevăraţii făptaşi ai masacrului de la Katyn; ruşii "pledau" în acest sens pentru metoda folosită de trupele Gestapo în executarea victimelor: împuşcarea în ceafă - un argument viclean şi convigător. Cei care au îndrăznit să mărturisească adevărul şi să îşi cinstească eroii au fost închişi, torturaţi sau ucişi.
În cadrul Conferinţei de la Yalta din februarie 1945, Stalin declarase cu emfază: "Uniunea Sovietică este interesată să creeze o Polonie puternică, liberă şi independentă. Chestiunea Poloniei este una de viaţă şi de moarte pentru statul sovietic." Contradicţia flagrantă dintre dintre cele două fraze era evidentă. Deşi nu se afirmase deschis, Uniunea Sovietică nu avea să accepte ca zonă-tampon altceva decât o Polonie total total subordonată intereselor sale, ceea ce s-a şi întâmplat după încheierea războiului.
Unii trădează, alţii bravează, unii execută, alţii ajung victime. După eşecul "Operaţiunii Barbarossa", contraatacul Armatei Roşii se dovedeşte devastator, răstimp în care în Estul european se lasă umbra Cortinei de Fier. Libertatea a amuţit pentru următoarele decenii...
În cadrul Conferinţei de la Yalta din februarie 1945, Stalin declarase cu emfază: "Uniunea Sovietică este interesată să creeze o Polonie puternică, liberă şi independentă. Chestiunea Poloniei este una de viaţă şi de moarte pentru statul sovietic." Contradicţia flagrantă dintre dintre cele două fraze era evidentă. Deşi nu se afirmase deschis, Uniunea Sovietică nu avea să accepte ca zonă-tampon altceva decât o Polonie total total subordonată intereselor sale, ceea ce s-a şi întâmplat după încheierea războiului.
Unii trădează, alţii bravează, unii execută, alţii ajung victime. După eşecul "Operaţiunii Barbarossa", contraatacul Armatei Roşii se dovedeşte devastator, răstimp în care în Estul european se lasă umbra Cortinei de Fier. Libertatea a amuţit pentru următoarele decenii...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu