Gheron Iosif Vatopedinul, un sfânt contemporan
Titlul articolului poate părea emfatic la o primă vedere. Veți înțelege ce am de spus, parcurgând aceste rânduri (până la capăt!) cu discernământ, și nu aruncând cu acuze reale sau fictive doar pentru că, vezi Doamne, m-aș număra printre "avocații" Bisericii (ceea ce nu pretind că aș fi). Vorba ceea: "Don't judge a book by its cover!"
Declar de la bun început că nu am de gând să intru în polemică cu nimeni, nici cu "liber-cugetători", nici cu partizanii "verzilor", nici cu indivizi de orice altă orientare dogmatică, politică ș.a.m.d. Firește, îmi asum toată responsabilitatea pentru cele scrise, inclusiv dreptul de a-mi susține pledoaria acolo unde e cazul. Rog la decență!
Am citit, de curând, un articol interesant, postat de domnul Mihai Copăceanu (teolog, de altminteri) pe blogul său "Adevărul"("Despre incapacitatea preoțească în BOR"), acesta fiind motivul pentru care am decis să realizez comentariul de față. Articolul domniei sale relevă adevăruri dureroare din sânul BOR, vehiculate cu mult cinism de presa din România. În calitate de actual student teolog și aspirant la cinstea preoției, am datoria de a expune un punct de vedere sincer, "din interior", în privința situației actuale din Biserică. Luați aminte, vă rog, la faptul că cei dintâi "smintibili" (dacă îmi e îngăduit un asemenea termen) suntem chiar noi, tinerii care au intrat în sistem, unii din vocație, alții din pure interese lumești.
A studia teologia într-un cadru universitar de vârf (la București, de pildă) necesită multă muncă intelectuală, împletită cu un discernământ atent în privința separării a ce este bine de ceea ce este rău. A afirma că parcurgerea și finalizarea studiilor teologice în asemenea condiții este floare la ureche, înseamnă ignoranță și rea-credință. E o calomnie proferată, în neștiință de cauză, de acuzatorii Bisericii. Suntem conștienți că teologia nu mântuiește, că învățământul teologic are defectele lui, însă nădăjduim că putem schimba ceva prin propria noastră atitudine.
NU toți preoții sunt profitori, escroci, aroganți, hulpavi, indiferenți. NU aceea este Biserica lui Hristos. Biserica suntem noi toți (mă refer la creștini), cei care împreună alcătuim Trupul Său "mistic". Preoția a fost rânduită spre mântuirea oamenilor, motiv pentru care fiecare preot va da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru modul în care și-a îndeplinit, sau nu, responsabilitățile față de cei care i-au fost încredințați spre păstorire. Din nefericire, mulți, foarte mulți, se vor fi dus la întuneric după ce au trecut din această viață, după cuvintele Domnului: "Iar celui care n-are i se va lua și ceea ce are" (Matei 13, 12).
Nota bene: Cinstea preoției nu este tot una cu vrednicia morală a beneficiarului! E adevărat numai în parte că preoția a devenit, ca să folosim cuvintele domnului mai-sus amintit, "cea mai accesibilă profesie cu studii superioare din România". După cum deja am arătat, este nevoie de un efort susținut pe timpul celor 4 ani de studii universitare (în mediile care se respectă, bineînțeles) pentru a putea deveni candidat la hirotonie. Trebuie, însă, să recunosc și faptul că pentru unii studenți teologia este o pălărie prea mare. Da, este trist că există atât de mulți "preoți de nota 6", nepregătiți, superficiali, oportuniști. Dar NU aceia repezintă Biserica! În acest sens, generalizarea e o eroare logică, o capcană pe care presa încearcă să o inducă "subliminal" cititorilor neavizați. Că doar așa s-a pomenit de la Caragiale încoace: gazeta e citită cu sfințenie de omul din popor, dar ne mirăm că nu știe cu cine vota...
Există preoți implicați în proiecte social-filantropice și e îmbucurător că, din când în când, sunt promovați și ei în publicațiile on-line sau la TV, printre alte știri de "actualitate". Informați-vă! Un simplu "search" pe Google dă multe rezultate.
Nu vă grăbiți să aruncați cu pietre! Fiți cerebrali! Luați aminte la cuvintele Mântuitorului: "Cel fără de păcat dintre voi, să arunce primul..."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu