Kennedy şi sistemul ideal

PROPAGANDA "ÎNCĂLZIRII GLOBALE" ÎN ŞCOLILE DIN CALIFORNIA

Un profesor de liceu din statul California, SUA, povesteşte despre elevii care, pentru a promova, trebuie să treacă "California High School Exit Exam" (CAHSEE). Instituţia de învăţământ în cadrul căreia profesează - afirmă el - foloseşte "cele mai bune metode" pentru a-i pregăti pe studenţi în vederea examenului. Există cursuri speciale, ţinute sâmbăta, în scopul rezolvării unor teste de pregătire. Anul acesta, cei testaţi au primit sarcina de a redacta un eseu "persuasiv", în care să expună şi să explice viabilitatea reducerii uzului de energie. În original, subiectul sună aşa:

You belong to a science club that is very concerned about the potential connection between human activity and global warming. The club decides to address this concern by urging students to take steps to conserve energy in their daily lives.

Write a persuasive essay for your school paper in which you convince readers of the importance of taking action to decrease energy usage. Convince your readers through the use of specific reasons and examples.

În traducere:

"Faci parte dintr-un club de ştiinţă, preocupat în ceea ce priveşte potenţiala legătură dintre activitatea umană şi încălzirea globală. Clubul decide să îşi manifeste îngrijorarea prin a-i îndemna pe studenţi să ia măsuri, pentru a conserva energia din viaţa de zi cu zi.

Scrieţi un eseu persuasiv în care să îi convingeţi pe cititori de importanţa luării acestor măsuri în privinţa reducerii uzului de energie. Convingeţi-i pe cititori, folosind motive şi exemple specifice."

Ce e în neregulă cu această cerinţă? se întreabă profesorul nostru.

1. Nici cel care a formulat subiectul, cu siguranţă nu a dorit să aleagă o cerinţă cu care elevii să fie familiarizaţi, situaţie în care este posibil să fi vrut să întrebe: "În ce măsură sunt preocupaţi elevii de această chestiune, şi în locul cărei alta?".

2. Anticipează punctele-cheie pe care şi le va asuma elevul când va redacta eseul:

a. Există fenomenul "încălzirii globale".
b. Fenomenul este cauzat de uzul de enrgie.
c. E posibil ca noi să avem o implicare în treaba asta.
d. Este indicat ca elevii de liceu să se angajeze în probleme controversate.

Elevii sunt somaţi să îi convingă pe oameni să limiteze uzul de energie, nu să şi argumenteze dacă este adevărat ceea ce afirmă.

3. Tot ce are de făcut elevul este să dezvolte silogismul deja prezent în cerinţă:

a. Ar trebui să prevenim dezastrele ecologice.
b. Încălzirea globală este un dezastru ecologic şi este cauzată de consumul de energie.
c. Prin urmare, este nevoie să limităm consumul de energie.

Microcipul uman a sosit...

S-a discutat zilele acestea despre noul card de sănătate, care va deveni obligatoriu din 2012. Public aici traducerea unui articol scris pe această temă de nuvelistul Mike Dellosso:

Într-adevăr interesant... chiar puţin înfricoşător. Vă amintiţi că, în urmă cu câţiva ani, atunci când microcipul a apărut pentru prima dată, s-a speculat că va veni vremea când oamenii vor avea toate informaţiile personale stocate pe un dispozitiv similar, pe care şi-l vor "strecura" sub piele (!!!) şi pe care îl vor accesa folosind un simplu scanner? Gata cu speculaţiile. E aici. VeriChip Corporation este prima companie care a produs un microcip implantabil, aprobat pentru oameni-FDA. Iată ce declară compania pe website-ul său: "Aproximativ de dimensiunile unui grăunte de orez, microcipul, care conţine un identificator unic, este inserat direct sub piele. Microcipul în sine nu conţine decât acest ID electronic unic, fără vreun Gistem Global de Poziţionare (GPS). Spre deosebire de formele convenţionale de identificare, "linkul" de Sănătate nu poate fi pierdut, furat, poziţionat greşit sau contrafăcut. Este sigur, securizat, reversibil şi întotdeauna cu tine."Se menţionează că locul comun în care este implantat microcipul este partea din spate a mâinii. Vă gândiţi la ceea ce mă gândesc şi eu? S-a "trăncănit" deja foarte mult pe net despre legătura dintre acest cip şi numărul Fiarei. Cine ştie. Poate că da, poate că nu. Dar suntem cu siguranţă cu un pas mai aproape. Iar dacă acest proiect de lege cu privire la cardul de sănătate este actualmente parcurs, este doar un mic salt înainte de a ni se cere să ne implantăm acest "grăunte de orez" pe partea din spate a mâinii. Spre beneficiul nostru, desigur. Noi speculaţii? Posibil. Nu mai e, însă, un scenariu "science-fiction", este cu siguranţă. Esafodul e plasat iar piesele cad una câte una.


Ni se pregăteşte "ceva". Ştim că este, cu sigurnaţă, un pas mai aproape. Mai aproape de Adevăr.

Golul care i-a umplut viaţa

Pe pămînt francez, în 1998, argentinianul Zanetti a marcat contra Angliei, salvînd de la moarte sigură un polonez pe care nu-l văzuse în viaţa sa!

Final de sezon 2003-2004 în Serie A. “El Pupi” Zanetti ajunge în casa sa din Milano. Pe masă, un plic. Expediat din Polonia. Probabil, unul dintre fani. Oraşul îi sare în ochi. Dintotdeauna a fost atras de denumirile astea cu sute de consoane în ele: “Szdlowiec”. Nu-şi dă adidaşii jos din picioare, nu mai bea sucul de portocale. Rupe cu dinţii. Nici măcar nu se aşază. Citeşte pe nerăsuflate: “Stimate domnule Javier Adelmar Zanetti, numele meu este Narek Kopaczen…”

Cronometrul aţipise la 45:30
“…V-am scris abia acum, la şase ani de atunci. Mi-a luat aşa de mult timp pentru că ancheta nu se terminase, pentru că nu aveam adresa dumneavoastră directă, pentru că nu doream să trimit depeşa la club spre a se rătăci pe undeva… Mai ţineţi minte partida contra Angliei, de la Mondialul din 1998?”

Cum putea uita aşa ceva? “Bati” deschisese scorul, englezii făcuseră 2-1 şi, cu cîteva secunde înainte de pauză, cînd cronometrul aţipise la 45:30, danezul Kim Milton Nielsen dictase fault. Lucraseră schema la antrenamente de sute de ori. Veron i-a pasat, scurt, pe lîngă zid, el a preluat cu dreptul, s-a întors, a tras cu stîngul şi mustaţa lui Seaman s-a zbîrlit. “Da, domnule Zanetti, pare greu de crezut, dar acel gol mi-a umplut viaţa!” Nu-i venea să creadă. Reuşita sa din ‘98 salvase un polonez pe care nu-l văzuse niciodată!

Maşina aruncată în aer
Nu părea glumă, din contra. “Eram procuror. De doi ani, de prin iarna lui 1996, lucram la un caz grav, şantaj, extorsiune, influenţe diverse. La începutul lunii iunie mi-am găsit maşina făcută zob, distrusă voit. Mi-au spus că nu-mi mai pot garanta siguranţa, aşa că de vreo 30 de zile aveam un obicei. Spre seară, înainte de ora 22:00, scoteam cîinele la plimbare. Apoi duceam noul autoturism în curtea unei secţii de poliţie. Oamenii îl luau pe semnătură, îl ţineau la ei şi, logic, dimineaţa eram scutit de orice griji… În acea seară, 30 iunie 1998, aţi marcat contra Angliei, pentru 2-2. Cînd meciul s-a terminat şi se intra în prelungiri, mi-am zis că n-o fi foc dacă duc maşina ceva mai tîrziu. Meciul era cu nerv, Beckham fusese eliminat, am rămas pentru timpul suplimentar. Atunci s-a auzit explozia care a cutremurat Szdlowiecul. Bombă cu ceas, reglată la fix 20 de minute după ultimul fluier de 90… Soţia m-a chemat pe balcon. Din Mercedesul nostru mai rămăseseră vreo 100 de kilograme de fier… Sună ciudat, dar, dacă nu era reuşita dvs., de 2-2, scoteam căţelul, apoi… Apoi nu mai apucam să duc maşina la secţie. De aceea, vă rog să primiţi mulţumirile mele. Dacă vreodată aveţi drum prin Polonia… Cu stimă, …”

Sursa: http://blogsport.gsp.ro/oprisan

Cele mai frumoase imnuri de stat

1. Fratelli d'Italia




2. "La Marseillaise"




3. "Limba noastră"



4. Imnul Federaţiei Ruse



5. La Marcha Real ("Marşul regal")




6. Hino Nacional Brasileiro




7. İstiklâl Marşı ("Marşul pentru independenţă")




8. Imnul Greciei




"Deşteaptă-te, române"

"Sfârşitul hranei" - scenariul înfometării în era hiper-marketurilor

„Hrana – spune Paul Roberts – a fost prima formă de bogăţie pe care am deţinut-o, producerea ei fiind, în acelaşi timp, şi prima noastră formă de întreprindere economică, care nu a dus doar la prosperitate şi la crearea majorităţii locurilor noastre de muncă, ci a generat, de asemenea, multe dintre instrumentele care au stat la baza dezvoltării economice generale. Agricultura a dat naştere unei organizări şi specializări economice rudimentare, a pus bazele contabilităţii şi managementului, ale comerţului şi speculaţiilor şi, în final, ale unei paradigme economice explicite – capitalismul – care a fost, probabil, inventată pe plantaţiile de trestie de zahăr din secolul al XVI-lea. Mai târziu, când metodele de producţie existente au devenit insuficiente pentru populaţia tot mai numeroasă a Europei secolului al XVIII-lea, ameninţată, astfel, de foamete, ceea ce ne-a salvat a fost trecerea la producţia pe scară largă, la tehnologiile care economisesc forţa de muncă şi crearea unui sistem global de comerţ cu alimente – adică întocmai scânteile care au aprins revoluţia industrială care avea să urmeze.“

Înţelesurile esenţiale ale hranei suferă transformări în societatea modernă: culturile gastronomice care considerau gătitul şi servirea mesei drept elemente centrale ale conservării structurilor sociale şi tradiţiilor sunt distruse treptat de o cultură gastronomică globală, dominată de ideea de comoditate şi de costuri, unde masa ca eveniment social a devenit demodată.
La un moment dat, atunci când consumul a luat proporţii vertiginoase, hrana s-a transformat din necesitate în bun comercial, producţia alimentară fiind motivată mai mult de lupta pentru profit şi mai puţin de nevoile de subzistenţă. În continuare, globalizarea a însemnat dezvoltarea unui sistem alimentar internaţional, consolidat pe baza şinelor de cale ferată, a transportuirlor navale şi a noilor tehnici de conservare, impulsionat de ideologia comerţului liber.

Titlul este cât se poate de sugestiv: dacă vom continua să consumăm în acord cu politica excesului, promovată actualmente de marii comercianţi, întreg sistemul riscă să se contrabalanseze într-o aşa măsură încât să devină "coşmarul medieval" al populaţiilor din Lumea a treia.