Săracă ţară...săracă

Am tot auzit în ultima vreme vorbindu-se în termeni maliţioşi despre frunza - rezon! brandul de ţară - care promovează "grădina carpatină" a unei ţărişoare aflată într-un decalaj de cel puţin 100 de ani în raport cu civilizaţia secolului XXI, preocupată mai tot timpul să "sustragă" şi ultimul leu din portofelul, şi aşa găurit, din buzunarul cetăţeanului român, de sindicate nemulţumite, campanii umanitare şi proiecte megalomane la preţ de "contra-criză". Am auzit cu toţii vorbindu-se de vecinii maghiari din Harghita şi Covasna care îşi revendică ţinutul secuiesc după modelul Kosovo şi, nu în ultimul rând, de valurile de "repatrieri" ale concitadinilor noştri de toate zilele pe care îi vezi cu mâna întinsă în mai toate metropolele Europei Occidentale - mai nou în Danemarca -, fie că vorbim de Montpellier, Roma, Paris, Florenţa sau Oviedo. "Cetăţeni europeni" cu acte în regulă, "nomazii" noştri au roit în Vest din locul comun al unei promiscuităţi mizerabile, care - spun ei - nu le mai asigură condiţiile de "supravieţuire". Vorba ceea: a tunat şi i-a răsfirat!

Eram, până nu demult, acuzaţi sub pretextul discriminării rasiale faţă de minorităţi. A ajuns şi Europa, în sfârşit, să împărtăşească aceeaşi părere. "Ţiganii chiar constituie o problemă", afirmă opinia publică din Franţa. La urma urmei, trebuia cumva ca aversiunea să ne fie îndreptăţită. Poate că problema nu ar mai constitui obiectul atâtor tensiuni dacă aspectul sociologic al situaţiei nu ar degenera într-o prejudecată de ordin etnic. Asfel că, inevitabil se va pune semnul egalităţii între "român" şi "ţigan". În străinătate, românii răspund cu jumătate de gură când sunt întrebaţi în privinţa naţionalităţii. De aici, în primul rând, cred eu că ni se trage proverbialul complex de "creştere" în raport cu "fraţii mai mari" din Vest, tributari unei civilizaţii superioare. Însuşi "importul" de "neologisme" franţuzeşti, englezeşti, pe care l-am exploatat la maxim în cursul dezvoltării noastre lingvistice, implicit culturale, stă probă în acest sens.


"Ignoranţa este mama tuturor relelor", a spus Rabelais, umanistul francez din secolul al XVI-lea. Am încetat de mult să ne amăgim că vom avea parte de un viitor mai bun. Am renunţat, încet-încet, să promovăm valorile autentice, cultura stă pe râna vreunui tomberon uitat de lume, iar românul trece cu nonşalanţă pe lângă, inhalând nicotină, în timp ce calcă în picioare gunoaiele aruncate pe jos de semenii săi. Întâi de toate, trebuie să ne reabilităm pe noi înşine în faţa noastră; pentru că nepăsarea distruge...